veghind în negru visul ni se-arată
precum o gură duhul să ne-nghită,
prin bezne trece jalea ta grăbită
să-mi vândă dor și-n clipe frica toată

infernul suie-n piscuri de ispită,
privirea minții lacrima-și înoată
și-n ape când lucirea-ți e vărsată
la fel și umbra ta e-n plai răpită

întemnițați de brațe nevăzute
amorul curge-n lene de palavre
sub liniștea ce aprig se ascute

când îngerii în lese-s simple javre
și noaptea vine-n taine pe tăcute
în rost de cripte întocmim cadavre