întâmplarea noastră acaparase
o parte însemnată din prioritățile omenirii
pentru noi se făceau cozi la garoafe bătute
se răceau cafele dădeau iasomii verzi în clocot

îngeri se retrăgeau pe vârfuri:
spectacolul se ținea cu casa închisă
nimeni n-ar fi putut spune
dacă „vreo dată viitoare”...

octombrie își amânase periplul
ca un înțelept fără alternativă ocupase
colțul invizibil de la terasa de pe Magheru

o marmură ratase cu brio programarea
la „De vorbă cu identitatea”
se abțineau apele
pământul se statornicea
cu fața la roșu


cât ai clipi
cosmosul se strânsese
în incandescența unei eșarfe
în pulsul nostru rarefiindu-se
până la a cădea
în eternitate