te-am auzit huruind pe balcon
cu țâfnă
cu mii de animăluțe amușinind
pe bâjbâite aerul nopții
și eu pluteam pluteam nevăzut
sau mă răsuceam în mine cu furie oarbă

poate ai crezut că sunt
un zburător trecut în rezervă
și ai vrut să te răzbuni
pentru nopțile dormite adânc
fără vise sexoase demente
fără focul divin
doar fumegări
doar iarnă lungă în pântecul tău
între suflet și trup atâta tristețe

te-am auzit huruind amenințător
în sufletul meu
cotrobăiai după amintirile mele cu tine
printre atâta întâmplări irosite
mai toate amestecate cu vină
cu prostituate sublime
cu asistente scorțoase
cu tramadol ketonal și insulină

rar dar mai plouă lumină din cer
și atunci pământul devine
deodată tot fluorescent
și nimănui parcă nu-i pasă
tu tot mai cotrobăiești în mine nervos
deși sunt de mult plecat de acasă

te-am auzit huruind amenințător
în sufletul meu
cotrobăiai după amintiri cu tine
printre viețile irosite pline de tină
mai toate amestecate cu vină
cu prostituate sublime
cu asistente scorțoase
și tramadol ketonal insulină

mai plouă lumină din cer
pământul deodată fluorescent
și nimănui nu-i pasă
tu tot mai cotrobăiești în mine
deși sunt de mult plecat de acasă