Eu mă despart de ceea ce scriu,
de frumusețea imaginară,
gândesc cu dezinvoltură o existență palpabilă.

Tu nu mă lași fără vise,
îmi spui că până la urmă gândirea are idei
care nu te lasă în umbră.

Rabd cu dăruire și voință neclintită timpul de pază
focul îmi mistuie inima,
iubirea în flăcări albastre.

Zvonurile lumii se consumă fierbinți
chiar dacă seamănă amenințări,
o luptă surdă se macină între competitori,
risipește sub piele teamă
și se pleacă din start cu o povară pe umeri
mai grea decât crucea.

Atât de constant în vederi,
Mă mir cum pășesc peste obstacole
și gândesc mai departe la țintă
cu acele convingeri în gânduri
ce promovează schimbările din lume.