aș vrea să-ți pun în căușul palmei
cenușa zilei de ieri
apoi să-ți urmăresc grația cu care minți
trecerea anilor

tu ai putea să-mi admiri eleganța
cu care bat câmpii
în timp ce eu am să-ți zidesc umbra
în trupul meu

după ce am să te invoc într-un moment sublim
de singurătate
te-aș ruga să-mi mai arăți odată
fața nevăzută a tăcerii
să-mi pot număra zilele
ca pe niște pietre de moară
apoi am să te las să mă cerți puțin
cu ochii larg șoptind
să nu mă doară prea adânc
cuvintele pașilor tăi strigând
din mine