Eu cu zadar dau vorbelor merinde
să le înghită gura de hârtie
în seci măsele mestecând pustie
și clipa-n ceruri rece iar se vinde.

E toamnă-n nunta rodului din vie
și sânge crist necugete aprinde,
gândesc la tine-n tainele plutinde
pe-amor, mormânt de vise în sclavie.

Ebrietăți îmi strigă albe-n oase
și gol de carne umblu în schelet
femeie, de iubit slujind angoase...

În mine țipă zborul incomplet
și-n straie de amurg, sub stihuri joase
enigmei mi se-nfige-n stea stilet...