agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-10-28 | | Ea nu te mai așteaptă demult, răpită în sine de o dragoste mare, ca o biserică goală, în care lumina se subțiază, prinsă în cârlige de aer, ca o carte care se citește pe sine, ca un sărut sărutându-se, ca o mână pe sine ținându-se strâns. Tu mai faci câțiva pași, cum făcea Zenon, eleatul, zăpăcit de acest adevăr uriaș: fericit nu-i cel care aleargă, ci acela pierdut dinainte de alergare, acela care se știe fără de mâini și picioare. Nu-i nimic de făcut, e toamnă. Și toamna, nimic altceva decât o nouă și dulce femeie, îngrijorată puțin de-a sa frumusețe, ca o biserică goală, în care lumina se subțiază, ca o carte care se citește pe sine, ca un sărut sărutându-se, ca o mână pe sine ținându-se strâns.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate