Și, totuși, viu odată, prin anii care zboară,
TRECUTUL, plin de forțe, mai viu e-n amintiri,
Reverberând litanii de zbor sau prăbușiri,
Răsar din scene cețuri crescând, să le-admiri iară...

Taci, suflete cu zbucium! Și fugi de suveniri:

Nu toate-s scări spre ceruri; nu toate te-nălțară!
Lumina lor în tremur dorea mari străluciri,
Plăceri, miresme fragezi, eterne dulci iubiri,
Predominând parfumul splendorii cu tiară.

Dar TIMPUL mă-mpinsese spre AZI - o stea amară!

PREZENTU-i veșnic tânăr, poftind TRECUTU-afară...
De-i bun sau rău, cu toți-l slujim cu poticniri.
Știm însă că TRECUTUL, de stai să îl răsfiri,
E rădăcina noastră, și-a lui chemare-i clară.

Cu două fețe-i TIMPUL: IERI-AZI - monedă rară!...


Glen Ellyn, 30 oct. 2019