să te lovești bezmetic ca fluturii de lună
fără niciun scop prinși în efectul de pendulă
ca insectele din capcana luminii de bec
viața noastră avea un singur anotimp
și o singură noapte și nimeni nu știa de ce
apoi ne-am plictisit să mai întrebăm
așa că ne turnam vin în borcane de sticlă
și povesteam
ce am fi vrut să ni se fi întâmplat
mai toți am fost prinți apoi milițieni șoferi
oameni fără noroc jinduind noroc
doar fiul tatălui meu nu am fost

tatăl meu a avut o fântână
era cea mai adâncă și limpede din sat
până într-o zi când a venit un străin
i-a dat doi lei
și a plecat cu fântâna în spate până sus la deal
tatei i s-a părut că străinul e de pe altă planetă
mai știa și că pe Marte nu e apă neam
i-a cerut doi lei ca nu cumva să se înece în ea
în cealaltă viață, viața de după moarte
era așa o vorbă la noi în sat
câinii și fântânile nu se dădeau
și nici nu se primeau de pomană
mai era și păcat

eu mi-am început viața legănat într-o boxă
cu muzică rock dată tare și cu jazz
cum tot timpul era noapte nu aveam umbră
și ca să nu mă ia vântul țineam în buzunar
un cocoloș de hârtie un fluier și un zar
ca să nu mă piardă tata mi-a cusut
pe umărul drept un fel de etichetă
pe care scria habar nu am
cum îl cheamă dar e fiul meu
știe să asculte muzică rock dată la maxim
și jazz mult jazz cântat la trompetă contrabas și pian