după forma elementului aer
zilele
se plecau până la pământ
impulsul de a face din viață o fabulă
trăsese cartea cea mare-
indiferența în fața durerii

clipa când va trebui să răspund pentru alții
lucra în favoarea mea
de la început
am ieșit cu fața curată din obiceiul de a aplana lucrurile
înainte să izbucnească
brusc
îmi făcusem din inconștient locul umed
sumbru de multele săgeți ale motivelor
hotărâte să mă convingă
cu privire la evenimentele ce aveau loc
fără ca eu să prind de veste

sărbătorile îmi scăpau printre dorințe
și nevoia de oameni
începusem să citesc și ce era scris cu litere mici
în epilogul orașului meu
plin de hârtii
îți simțeam întunericul
nevertebrat
precum o anomalie ancestrală
o despărțire de ape ce a condus la dezastru

atunci am aflat că Dumnezeu nu construiește în linie dreaptă

prima dată când am văzut un om dus
la groapă eram cu tata
de ce nu-l ajuți
mi-a răspuns că nu poate
fiecare popor are cuvântul său pentru locul
în care se află strămoșii
mai devreme sau mai târziu oamenii
mor
ca mama am întrebat într-o doară
ca mama