Când ne vom despărți
Aș vrea să plouă...
Știu, sună a clișeu
Dar cine e regina roșie peste clișee?
Eu.
Când ne vom despărți
Vreau să ne ia o săptămână, două, trei
Să aibă timp pisica
Să facă pipi în papucii tăi.
Că dacă nu-ți rămâne din mine
Mai Nimic
Măcar să porți cu tine
Un damf de pipi de pisic.
Să-ți fac atunci o traistă cu blesteme
Ți-aș cam face
Cu toate nopțile în care
Te-am așteptat pe ace.
Dar hai, să nu imaginăm o despărțire tristă
Mai bine o șuetă, o trecere-n revistă
Să bem niște coniac aproape împuțit,
să ne-amintim, în fine, cu ce scop ne-am iubit.

Am fost mai buni, mai limpezi
Mai păpădii, mai miere
Am fost o simplă carne
Nălțarea în cădere.
Ne-am spus din ce în ce mai multe-n mai puțin
Am fost o slugă poate, poate ai fost stăpân.
Unul pe celălalt ne-am tot imaginat
Copii, adulți, ne-am tot jucat...
Ne-am tot jucat
De-a viața.
Eeeei, ce să mai vorbim
Când ne vom despărți
N-aș vrea să ne urâm.

M-am dezmeticit de-odată
Și m-am întrebat: cum e posibil ca totul să fi fost creat
Din iubire.
Iar noi să tot vorbim de despărțire?