Mă doare acum chiar peste tot
Nu vreau să caut antidot,
Durerea are rolul ei în lume
Eu o tratez mereu cu glume.
În cotul meu ea se așază
În fiecare după-amiază,
În capul meu ea se strecoară
Și vreau s-o prind doar cu o sfoară!
Fără pastile și rețete
Durerile-s mult prea concrete,
De tratament nu mă feresc
Doar că-i ușor cam nefiresc.
Căutăm plăcerea peste tot,
Pozăm doar lumânări în tort,
Și câteodată totu-i mort...
Nimic nu iese la lumină,
Nici îngerii nu vor să vină!
Caut o piatră, un pretext,
Cuvinte sparte dintr-un text,
Durerere fără chip și rost
De ce-ai în mine adăpost?
Eu te voi vinde orișicui
Îmi spune că durerea lui,
E mai presus sau mai albastră,
E mai intensă sau mai proastă!
Dar la final nu încerc să fug,
Nu vreau să știu unde ajung,
În lumea asta ce n-ascultă,
A cui durere-i prefăcută?