Pe mine mă dor vorbele nespuse,
cuvintele îmi provoacă de-a dreptul suferință,
dar îmi înalță spiritul.

Punctele mele de vedere se hrănesc din întrebări,
răspunsurile ce se vor da, vor fi îndoielnice
încât voi rămâne pe mai departe neconvins,
timpul îmi trece printre degete ,
sănătatea nu-mi lasă răbdarea
și nici același chip în oglindă.

Nu mă pot măsura cu greutăți etalon
sunt cel ce rupe zăvoare ascunse și intră,
mâinile mele iubesc nopțile, nu mint,
fiind încă agere toarnă trecutul în fântâni.

Trec prin anotimpuri și las în urmă primăveri,
pun vocale mai lungi în cântece
și las loc lumilor care se nasc.

Cumpătarea e mai bună
deși niciodată n-am exagerat,
dar sunt un bolnav sub cutele vârstei,
mi-am schimbat demult obișnuințele
și trăiesc în aroma înțelepciunii bătrâne.