MOTTO: „Dar tu, române, să fii bun!” - străveche sfătuire românească.

Ce lume-nvolburată ne înconjoară-n viață,
În care se-nmulțiră monștrii cu chip de om!
Duplicitatea însă pe toți îi dă pe față,
Căci se impun prin răul din ei... Ciudat sindrom!

Dacă-i privești, întâi par mutre-n toată firea...
Unii-ți zâmbesc și chiar ai zice că sunt buni,
Dar, din nimic, se-ncruntă și-și schimbă brusc privirea,
Sărind să te înfrunte, mai rău ca alți nebuni!

Câțiva din ai mei prieteni știau de-asemeni oameni
Căci mult rău le făcură, aproape de prăpăd.
Avui și eu năpasta să-nfrunt din acești fameni -
Cu greu scăpai de dânșii; azi fug dacă-i revăd.

Prin bârfituri infame mă prigoneau cu ură;
Prin uneltiri sinistre, chiar fără să-i provoc.
Fugiți de-asemeni monștri cu vipere în gură:
Ei sunt fiii Satanei cu-al lor demonic joc!

Când cei ce râd de tine și-s nonvalori supreme,
Căci n-au produs nimic și-i gol în urma lor,
Tu urcă-ți Everestul și, de te-ntorci devreme,
Închide-te în casă și trage de zăvor!


Glen Ellyn, USA - 20 XI 2019