//
gaze lacrimogene pe străzi
compresoare care împing pământul cât mai adânc

cât mai departe de picioarele noastre

stăm în acest loc în care cerul are culoarea mierii
iar soarele își împrăștie razele sale de oțel

în mijlocul orașului nu se mai aude nimic
doar zbărnâitul surd al tristeții oamenilor

un sunet fin al stâlpilor de tensiune
ce ne ține pe toți legați

suntem cei care am ales moartea clinică pentru o zi

//
când ne vom trezi vom fi
legați la niște baterii minuscule ce ne vor dicta
pulsurile inimilor și mișcarea interioară a
organismelor noastre pline de hormoni ai fericirii

vom ști că am făcut alegerea corectă
pentru o zi am fost fericiți.

dar despre visele noastre nu ne va mai întreba nimeni, nimic.