aveai niște degete
de fildeș,
deschise de mângâirea
pasului meu, printre căderile
din cer...

aveai niște lacrimi
de chihlimbar,
în care păstrai stepul,
bătut de mine...

aveai niște vulpi
de ochi,
diluviul
de chin al neamului
nostru...

încă îți mai amintești
despre țara pe care n-ai văzut-o,
nicăieri, în geografia
unui bolnav
la pat...

cugetăm încă
la munții ăștia, reci,
peste care plouă
umbrele noastre...