s-a ascuns după trunchiul unui nuc bătrân
umbra îmi face bine la respirație
e arșiță și setea lovește sub limbă

l-a prins moleșeala
a dispărut speranța de revigorare
niște nori pleșuvi se aglomerează repede
parcă se pornește un vânt

mi se pare că totul se precipită în frunze
ochii simt o ploaie cu somn
schimb tot ce am
pentru un pat de frunze

un crepuscul și o seară de poveste
mă adaugă la ce îmi doresc
noaptea curge peste orașul cu ochi
și nimeni nu se teme
să se iubească pe întuneric.