Sunt oameni ce se schimbă din miez înspre afară,
Încât iarna dintr-ânșii devine primăvară,
Iar crengile-nghețate din firea lor săracă,
Cu flori, apoi cu fructe gustoase se îmbracă...

Statura lor se-nalță crescând impunătoare -
Prefac tot ce ating în flori strălucitoare
Și gândul lor devine realități supreme
Care durează veacuri sfidând cuvântul „vreme”.

În fața-acestor genii cu minți adamantine,
Când îți apar în față, onor li se cuvine,
Deși cununi de lauri ar merita să poarte,
De plecăciuni și laude ei toți se țin departe.

Dar am greși să-i credem ducând vreun trai ferice,
Căci contra lor mișeii se-adună spre-ai dezice.
De-aceea prea aleșii spre tronuri nu aspiră:
Ei nu-s din timpul nostru... Din viitor veniră!


Glen Ellyn, USA - 28 nov. 2019