când păsările pleacă
o tristețe se risipește de sub aripile lor
pământul încă visează
dar cu toții ne gândim la întoarcere

nu cred în mai mult
decât se poate face de cei liberi
să-și folosească resursele de gândire

ce este nor este și umbră
nu se ivește nicio pată de culoare
care să schimbe clar obscurul situației

iubirea nu se mai naște la prima vedere
aproape toată este legată de proprietate
ca un ombilic
de reușita întreprinzătorului


ca o zi de soarele strălucitor
când amiaza te cheamă la odihnă
și tu îți dorești o adiere de vânt
care să te mângâie prin păr

seara mi se face sufletul iubire
și așteaptă
în așternuturi noaptea
cea plină de neprevăzut