Chemi norocul de departe rătăcit la hoți jegoși care-ți fură-agoniseala, cloacă de-avortoni făloși; fără milă-ți smulg produsul muncii tale pentru ei, au puteri să te-njosească, deși sunt niște pigmei; defilează cu sfidare de scursuri și non-valori, se mândresc cu-nțelepciuni fabulate-n mii culori, întru totul ireale, dar pulsate-n negre valuri, unde spuma lor în clocot e scursură din canaluri. Au trecut acele timpuri născătoare de senin, când hoții stăteau în țepe, drepți, purificați din plin, când în loc de griji sinistre aveam pace și senin... Liniștea, cândva de aur, s-a schimbat în gălăgie care altora le place chiar dacă nu-ți place ție. Toate-ascund plecarea noastră, enigmatic, rând pe rând; secolul merge-nainte, când zburând, când șchiopătând... Însă lumea se învață și cu bine și cu rău, căci destinul nu-i volanul să-l învârți pe gustul tău...

Glen Ellyn, USA - 29 nov. 2019