Slujiși, pentru simbrie pădureață,
argat la cerbii cântecului clar,
la curtea basmelor albastru păsărar,
nătâng păcală, slugă neisteață...

Unde-s hulubii, păsărar stângaci,
și ciutele mai limpezi ca o zare?
Pătulul versului de șiță gol năzare,
pasc ciutele în lună vârcolaci.

Și-acum ai intrat la fierărie,
să rotunjești potcoave de azur
baladelor cu coarne de bour
și reci copite de argintărie.

Nevolnic, frămânți cerul sub baroase
și sufli-n inimă s-asmuți scântei
și, ucenic cu brațe noduroase,
bați nicovala anilor tăi grei.