mi-e drag să împrăștii bucurie în jur
ca un cireș înflorit primăvara devreme
să uit că m-a rănit un înger sperjur
aruncând timpul meu în lupte extreme.

mi-e drag să doinesc alături de izvoare
printre căprioare ce n-au căzut pradă
vânătorilor netrebnici cu armă zdrobitoare
nu vreau gingășia lumii să decadă.

mi-e drag să stau cu stele le povești
să simt extazul cum ajunge pe culme
e iarnă și mă ning minunile cerești
fulgi de iubire încălzesc în palme.

aruncă-mi un zâmbet spune-mi o vorbă bună
voi crede că primesc fericire din lună.