între big brother și sfârșitul lumii viața se trăiește în demnitatea ultimei lumânări
aprinsă de albrecht dṻrer la ora despre încovoierea cailor de zinc sub povara destinului o descriere în alb cenușiu a apocalipsei după gravura din mijlocul evului mediu
îl văzusem mergând înaintea mea pe drumul potrivnicelor
fiind mai puternic decât el trebuie să spun
nu acceptase niciodată să-l țin în brațe
visa să moară mergând în picioare
culesese iarba fiarelor și mi-o lăsase pe o noptieră dintr-o cetate
în care nu mai intrase nimeni
cuvintele fuseseră acoperite de pământ
devenind ierboase
crescând pe câmpurile nedesțelenite
precum după războaie
mâinile strângeau între degete
adevărul dintre ceea ce se întâmplase cu adevărat și trădarea aproapelui
cu degetele apăsate în jos numărând stelele dintr-o altă galaxie
fără nume ca și când ar fi fost de față
numele urmează să întemeieze lucrurile și să le pipăie
argonautic
până la ultima suflare
numele
n-am înțeles prea bine aprinzând lumânarea din urmă
la deslușirea formei vidului
vidul începe în singurătatea eului sfâșiat
aproape pâlpâind
nu reținusem prea bine cuvintele
fiind darul zeilor nu puteam să -l trec cu vederea
el niciodată nu m-a trecut cu vederea
urmărindu-l pe acela pe care voiam mereu să-l ucid
el mă oprise întotdeauna &să nu apăs pe trăgaci
a supraviețui între big brother și apocalipsă este o artă
vezi & trăiești printre stele sângerii
vidul care se întinde între tine & univers capătă sens legendar
adunând în juru-ți toate animalele câmpului
îmblânzite cu iarba fiarelor
deși ar fi putut fi ucise dintr-o dată pe câmpia transumană
răspunsul a fost
nu nu
istoria nu poate fi elucidată
pigmentată ușor cu fascii gamma
iradiind un fel de știință insuficient cercetată
nedefinită până la apocalipsa de după durer
împreună învățaseră să escaladeze gravurile de epocă
& să le sfărâme aruncându-le înspre soare-apune
începeau marile migrații ale vertebrelor
mâinile împăraților din vechime înțepenind în herghelii de sânge
sinele conceptualiza ideile bătând pe caldarâm ultimul pas de defilare
de dinainte de conjurația universală a răului să fi fost cu desăvărșire învinsă
în freamătul armurilor din camera obscură a templierilor
tăcerile deveniseră metalice
declanșând adeseori fenomene cosmice
cutremure de cuvinte auzite &rostite în alte părți ale lumii
de exemplu dacă se construiau poduri suspendate până-n văzduh
venea îngerul
& instantaneu totul era transformat în mușuroi de furnici
la care se închinau savanți din toate timpurile
fiind vorba de cea mai avansată civilizație
a descrie felul de a fi și de a acționa
în timp ce big brother se ospătează cu animalele de camp
supremul ideal la care nu am fost părtaș
nu din virtute ori dizidență
o lașitate ancestrală făcându-mă să ratez
înțelegerea giganticului ochi de ciclop
care scrutează lumea
efemera clipă care se vrea a fi fost eternă
or
lașitatea m-a ținut în viață
în timp ce durer mai spărgea câteo regală gravură în capul evului mediu
pe vița-de-vie a vieții fără de moarte
dar nu acestea sunt întâmplările miraculoase
ce mi-au fost încredințate metafizic
mai întâi se urcă în ring
se întind corzile
se rup
se schimbă între ele sufletele de coardă de oțel ale boxerilor nemorți
la schimb li se cere sufletul
bun de mâncare divină
prin nămeții din copilăria comunistă a fratelui mijlociu
urci mereu urci până la brîu până nu te mai vezi de sub nămeții ființei
constați
copilăria comunistă era fericită
era atât de multă zăpadă
peste trecut și peste fiecare
când devine trecut prezent ori viitorul din trecut
se întinde siberia
plângi alb
ajungi în mijlocul pădurii
în poemul de mijloc al ființei fragile
în luptă cu fiarele din jungla umană
ai o singură cheie
să nu pierzi drumul
prin nămeți
labirintul e alb precum cosmosul inobservabil
mormântul e înțesat
de cranii & oase
de zeii geloși
de idoli
durer a sfărâmat și capiștea idolilor
într-un foarte târziu
intri desculț
în poemul mijlociu
după ce ai dat ocol pământului alături de cei patru cavaleri ai apocalipsei
foarte timid & foarte personal
printre locuțiuni și perifraze din limbi necunoscute
grijuliu să nu scapi din mâini iarba fiarelor
singura ta șansă de a te muta din realitate în metatext
din moarte la ceea ce este mai tare ca moartea
bagă de seamă & înțelege
big brother nu mai poate declanșa apocalipsa
frate de cruce cu durer fratele meu mijlociu
i-a luat-o înainte
mâine va fi o zi liniștită
am certitudinea & liniștea sufletelor împăcate cu sine însele
nemuritoare printre muribunzi
va ninge puțin
Îngerul a clipit & mi-a făcut semn
pârtie între mine și ura celor care nu mă mai pot atinge
pe câmpul de sticlă mată cineva de la cia
va fi desemnat să mai audă
din când în când
tăcerea mieilor