amânăm momentul
mult mai la îndemână mai facil poate salutar
jocul nostru generalizat de-a normalitatea
deși zilele se așază diabolic una peste alta ca și cum
ne-ar testa gradul de suportabil la sufocare

ieșim repede din luciditate
arsenalul nostru colorat lipicios viu
ne prinde în tentacule simțurile
ne exprimăm pe tărâm poetic
uneori chiar găsim metafore izbitoare
cum ar fi trăsnetul ăsta izbindu-se de o mare

nu mergem niciodată până la capăt
oprirea noastră în mijlocul drumului
dincolo de a fi o gratuitate are ceva naiv
un spectaculos aparte nu se știe dacă
un cineva savurează cu sensibilitate degenerată
sau drama noastră înduișează estetic vreun înger

persistăm!

îți place când îți aduc cafeaua albastră
în papuci de casă și rochie de gală
coregrafia pe care extaziată numai somată
o compun o semnez o distribui

nu rămân indiferentă
la felul cum mângâi o filă
în punctul acela problematic în care
cuvântul meu
a fost junghiat
de o stare

insistăm!
chiar dacă riscăm escare
mă privești din profil
îți fac în sfârșit schița minimală

o pasăre ni se zbate prin sânge
zâmbind ascundem
corpurile delicte

ne privim
nevrotici ștergem
orice urmă de fatalitate