Șase ani am supt la maică
și-un alt an la o ursoaică.

Foaie verde a cucutii,
alți opt am supt din butii
vin cu sânge de vultur,
să-mi stea fruntea în azur,
vin cu sânge gros de lup,
să-mi zbârlească pânda-n trup.

Frâng, pe după gât, un trunchi,
și-mi dă codrul în genunchi.
În frigare coc jivine,
chem răstoacele cu mine.
Umbra-naltă prin sloduni
mi-o ling peșteri și furtuni.
Birui râpele la trântă,
munții mă poftesc la nuntă.

Beau, din ploscă, zarea-ntreagă,
îndes luna în dăsagă.
Cu țurcana, țurcă vie,
zvârlu-n rai la Sân-Ilie.
Cântul meu în rotogoale
vâjâie și dă târcoale.
Suflu cer peste voroave,
din luceferi fac potcoave,
că în grajdurile mele
roibii-s potcoviți cu stele
și ocale mari de vise,
pentru drumurile-nchise.

Noaptea, dorm pe-un braț de joarde
lângă sufletul ce arde.
Și prin somnul cu poiene
ies, din lacuri, sânziene.
Vin, uitându-și apele,
să-mi sărute pleoapele
și să-mi dea comorile:
umerii cu zorile,
ochii cu livezile,
sânii cu zăpezile,
gura cu mărgelele
coapsele cu stelele
și cu mahmudelele.