agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2650 .



Doi voinici trec peste Jii
poezie [ ]
Balade – Ed. Blassco 2016

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [RADU_GYR ]

2019-12-04  |     |  Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea







Jos, în vad, la răgălii,
doi voinici trec peste Jii.

Unul cântă dor de ducă
pe-un cârlan ca o nălucă,
alb ca viscolele lunii,
alb ca-n Joia-Mare prunii...

Altul tace și pe față
îi stă gândul ca o ceață.
Tace și-n frunzar se stinge,
pe un murg ca de funinge.

Jos, în vad, la răgălii,
doi voinici trec peste Jii.

Cântă unul. Luncă lină,
miruie-mi-l cu sulfină.

Crengile, miresele,
peste doru-i țese-le.

Noaptea cu poienele,
graurii cu penele,
să-i sfințească genele.

Tace altul. Și cum tace,
gem, în calea lui, răstoace.
Unde-i calcă murgul, pune
numai somn și uscăciune.
Iarba sfârâie, întoarsă,
frunza stă cu pleoapa arsă.

Jos, în vad, la răgălii,
doi voinici trec peste Jii.

Unul cântă... Ce zăpadă
i-nflorește-n trup livadă?
Care stea în piept îi cântă?
Ce grădini îl vor la nuntă?
Care-amieze pădurețe
mi-l așteaptă să-l răsfețe?
Haiducește-mpărătește,
viața lui cu cerbi gonește.

Cântă. Și cu el în zare
merg grădinile călare.

Altul tace. Merge, unde?
Către ce vâltori rotunde?
Care noapte mi-l înghite
cu tristețile-otrăvite?
Care joagăre ca fierea
vor să-i ronțăie tăcerea?...

Poate-n hăuri își afundă
nenoroc, blestem, osândă.
Poate-n bezne mari își suie
anii lui cu spini și cuie.

Tace. Și cu el în zare
merg blestemele călare.

Jos, în vad, la răgălii,
doi voinici trec peste Jii.

Unul tace, altul cântă,
și cum trec și-n zări se-mplântă,
luna prin zăvoi se pierde
ca o șea de aur verde.



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!