agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-12-04 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Aburește a pucioasă și a smoală inima, cea plină de sminteală. Că păcatul o îmbie, tămâioasă, și ispitele din plăpumi de mătasă. Piei, Satană! Pungile rotunde zornăie-le, toarnă-le altunde. Nu mai vicleni cu îmbiere, cu vioara coapsei de muiere, cu paharele umplute cu oglindă, nici cu jocul crailor de ghindă... Vreau să mi Te-aprinzi dintre lalele, îngere la glezne cu inele. Beznele despică-mi-le două cu tăișul Tău de cer și rouă. Taie-mi vipera din sânge, cu prăsile, vrednice de cântec, Rafaile! Toarnă-mi smirnă și tămâie-n pumni, bagă-mă la oi, la Sfânta Luni. La coliba Sfintei Vinere, văcar, fără leafă, să slujesc un an măcar. Să mă-nsângere răsurile din strat la Dumineca-Prea-Sfântă blând argat... Și când inima scârbavă o să vină la Sân-Pătru, lângă pragul de lumină, Sfântul, încruntat, să bombănească, cheia de smaragd d-o-nvârte-n broască: – Prea nevrednic e de slavă și smintit, ci la sfintele mătuși a slugărit. Lasă-l ca să pupe, Rafaile, glezna Domnului, cea cu zambile.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate