Se strânge iubirea la mijloc,
nu vreau să risipesc din dorințe
urmărind manifestări exterioare
care rup bucăți din fiecare trăire,
tu știi
cum o să scap din cerc.

Fără să știu de unde cade nenorocirea
aștept un moment de eliberare
când se lipește de mine dragostea
ca un bolnav de speranță
și mă leg singur de gât.

Într-un ceas fără memorie
caut al șaselea simț
și mă conving dintr-o sclipire
cum a fost pusă la cale dinainte
poema întâmplării pe care o scriu.