În freamătul sunetelor cântecul trupului
respiră prin sânge bucuria și-i dă culoare,
îi dă suplețea înaltă de mlădiere în mers
și-i plimbă pe umeri lumina.

Apoi soarbe admirația din ochi
și alunecă încet în inimă.

Obrajii roșcați de piersică-n pârg
Lasă un surâs abia perceput
și dorințele coapte se crapă de febră.

Simt cum se trezește sămânța din brazdă,
verdele crud curge pe rânduri
și sufletele se desțelenesc în iubire,
înfloresc de sub piele.

Uimirea singur o beau
și visez mirat.

Lumina se mișcă fără încetare,
amândoi punem în cuvinte lumina.