Mă vindec de trecutul rămas în amintiri,
alte răni nu mai am,
dar am alte ruperi de ritm
pe care le înlătur,
constituie o necesitate firească
punerea în mișcarea a trenului vieții.

Lumea se așează pe margini,
nu face nimic doar privește
cum se rostogolesc întâmplările
din care iese în picioare.

Nu se poate opri mersul,
dar se poate dirija fiecare pas
și când se înmulțesc pașii fără rost,
se cheamă că nu-i nicio grabă
fiindcă-i vorba de moarte.