carnea ta moartă prăbuşindu-se
peste sufletul meu viu
iarăşi şi iarăşi
în această zi cu tentativă de duminică
acum-ul acesta când adevăratul chip
întârzie să apară

miliardele de fulgere sau de viermişori
instinctual trecând de la tine spre mine
slujind unor zei absconşi
cărora le e spaimă afară

tristeţea care năvăleşte îndepărtând împrejurimile!

sângele acoperind uliţa
paşii somaţi să testeze
aderenţa la obscuritate

şocul meu la roşu estompat
înţelepciunea de a accepta
redefinirea culorilor
cum şi a oamenilor


ca un verdict
fracţiunea de luciditate
când subit fac cale întoarsă
de la tine.