parodie după
Pastel
de Tudor Mușatescu

Soţul beat ajunge-acasă bâjbâind în noapte-adâncă,
Ochii mari îi are roşii, ca un orator isteric,
Luna-i luminează poarta neclintită ca o stâncă,
Vântul îi zburleşte părul, şerpuind pe-o ulicioară,
Şi pe faţa buhăită, julituri descriu homeric
Odiseea revenirii, când e dat din birt afară.

Soţul beat ajunge-acasă. Aurica se trezeşte
În odaia ei modestă şi-,nşfăcând un sucitor,
Iese-n curte, îi deschide, îl aşteaptă şi-l pocneşte.
Geme soţul, geme soţul... Iute şi nesimţitoare,
Aurica-i dă întruna, socotind că, dacă-l doare,
Poate va lăsa tăria şi va trece pe lichior,

Dar când vrea, exasperată, să răsufle în pridvor
Soţu-i cere, stând pe burtă, două beri răcoritoare.

poezia originală

Pastel
de Tudor Mușatescu

Craiul Nopții vine-acasă, cu ochi mari de întuneric,
Cu priviri de cucuvae sub stufoase gene sumbre,
Luna-i licăre pe deget, un inel de aur sferic,
Poartă plete lungi de umbră ca un șarpe de inele
Și pe-obrajii fără cută, discuri moi cu puf de umbre
S-au aprins, de osteneală, luminoși pistrui de stele.

Craiul Nopții vine-acasă. Aurora se deșteaptă
În castelul ei de fildeș cu portaluri de cleștar,
Iar în pat, cu flori pe perne, trup de spumă îl așteaptă.
Vine Craiul, vine Craiul … Repede și zîmbitoare,
Aurora se gătește și la urmă, ca o floare,
Soarele și-l prinde-n plete, piepten de mărgăritar.

Și de-atîta grabă, candid, cheltuită in zadar,
Jos îi cad din mîini cerceii, două stele căzătoare.