agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-12-28 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Uite, Țara, ca o inimă haiducă de baladă, și-a adus de peste Dunăre și mare berzele – bucăți înalte de candoare – și le leagănă pe harfe lungi de soare, clopote de gheață și zăpadă. Râurile, zimbri de argint, se reped cu cornul înainte. Crengile-n odăjdii moi de mărgărint scutură aiasmă pe morminte, și, din adâncimi de oseminte, umbre albe – flăcări albe – se ridică: dintr-un cneaz de zarzăr se aprinde, crește piersic dintr-o mână de vlădică. Peste umărul Floriilor bălai, dacii ară cerul limpezimii cu plăvanii, peste zare, până-n rai unde plâng pe trâmbiți serafimii. Noaptea, sus, pe stele călătoare, trec, călări, pandurii către Jii. Luna iese-n drum, la răgălii, cu prăsele reci la cingătoare. Vechi tărâm cu berze și răsură... zac haiducii între vipere și broaște, cad luceferii, anafură de Paște, drumul-robilor e cuminecătură. Mucenicii, în icoane, se grijesc, vișinii se-nchină cu smerenii, și sub lespezi, basarabii se gătesc să se ducă la biserică, la denii...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate