Din miază zi, aduc într-o dăsagă
cerul întreg și îngerii bălai.
E harul sfinților în traista mea pribeagă,
ciobit în țăndări vinete de rai.

Culeg o buche – bob de tămâioasă –
o pun în teascuri și din mustul ei
șoptește Maica Precista, miloasă,
și Duhul Sfânt împarte porumbei.

Bag mâna-n sacul meu și scot afară
un Vitleem din chiciură de ani.
Descântec peste tiparniță, și-n țară
pornesc cazaniile ca niște ciobani...

Iar Vodă și boierii și calicii aud,
plecați peste bucoavna mea,
cum stau de vorbă-n ceruri mucenicii
și cum colindă magii după stea.