Am îmbrăcat gândurile în vise
și fiecare s-a tulburat,
te rog ai răbdare un timp!

Am sfințit locul până la concentrare
cu toată credința necesară,
voiam să mă conving lăuntric
dar am rămas un căutător
de obiceiuri vechi.

Lumina care m-a trezit la realitate
era mult prea departe,
copacii pe sub care am trecut
aveau ramuri de os fulgerat
și frunze din pădurile de întuneric.

Păsările pe care le-am iubit în zbor
purtau pământul sub aripi
și de fiecare dată nu m-au lăsat singur,
zilele mi-au fost pline,
dar tu n-ai venit
la fântâna din câmpia soarelui
unde de atâta timp te aștept.