De dimineaţă am descoperit în mine o groapă
Săpată meticulos de cine ştie cât timp,
Pe marginea căreia, speranţa stearpă
Îmi prepara o licoare cu efect stereotip.

Vedeam prin ea categorii florale
Şi zâmbetul tău multiplicat,
Bătut ca o ştanţă pe coasa morţii plurale,
Ce hăcuise destinul meu nearticulat.

Chiar după miezul nopţii, groapa fusese închisă;
Urme de mine se mai puteau vedea
Prin întunericul mucului de lumânare stinsă,
În apropierea atâtor doruri de catifea...