agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ piÈ™cătura ideilor (1) ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-01-02 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Parângule, măi, căpitan de brume, pandur cu ipingeaua lunii-n spate, mă mai cunoști? Vin dintr-un fund de lume, din mlaștina fântânii blestemate. Dă-mi jnepii negri: leac amar să-mi fie, dă-mi iezărul: genunchii să-mi sărute, burhaiele să-mi lingă rana vie, scobită de satâre arnăute Iar ulii tăi albastre rotogoale să-mi scrie peste sângele fierbinte... Și-acum mai vin, doinind pe Jii, la vale, pădurile proptinduse în flinte... Și-acum mai scuipă țevile pucioasă, să tremure-ntre perne dolofane ciocoiul fonf și beizadeaua grasă și pezevenghii putrezi din rădvane... Nu m-au răpus mișeii, nici vânzarea, și duhul meu când aue și geme ca viforul zbârlește toată zarea și ca un clopot cântă peste vreme.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate