Negura blândă surâde și cântă
E liniște iară cu iz de povară,
Fluturi dorm, la răscruce de drumuri
Și apele cântă solfegi de brumă.

Vântule tu, oprește în zare
Cununa de foc cu-a muntelui fală
Răscolind poteci în ungherele toate
De dogme uitate și vorbe spurcate.

Vezi Doamne ca aicea jos
Se astupă un suflet
Ce liniște plânge,
Și vădit se revarsă.