la nașterea fiecăruia, din tot cerul spuzit, o stea i se daruie
dar nimeni nu știe dacă steaua promisă a murit sau mai străluce
și omul trece prin viață privind cerul, căutându-și steaua

steaua sus răsare ca o taină mare, steaua strălucește
și lumea privește avidă lumina, e atât de însetată încât uită să mai răsufle
și dealul Căpățânii se ridică la cer ca o plată, ca o sfârșeală

magii rătăcesc pe drum, drumul este plin de fum, fum și numai scrum
steaua strălucește sus în stâlpul crucii
unde oare acum s-or mai duce pruncii?