agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-01-05 | |
S-au desțelenit nopțile și tăcerile se destramă,
iubesc ferestrele cu fața spre răsărit și îmi scriu diminețile pe coli albe, noi suntem niște umbre flămânde De când au venit păsările cântătoare zilele sunt senine și ne înflorește sufletul, poate o să mă aștepți la izvorul dintre vii, îți voi mărturisi acolo întreaga preocupare care mă ține un timp cu mâinile legate. Tu vrei mai mult, eu nu te vreau decât pe tine și visele nu vreau să rămână neîmplinite, împart lumea pe bucăți și aleg tot ce poate fi folositor. Pe măsură ce obiceiurile se schimbă găsesc prea puține motive de consolare, nimic nu se apropie mai mult, timpul se duce alungat cu pietre, lespezi pe care apa le spală mereu ca pe o singurătate rămasă la scăldat în vâltoarea unei cascade. Păsările m-au lăsat sărac în suspine cu dragostea care așteaptă la mal toamna aceea lungă în culori calde pe care am să le închid în amintiri pentru iarna care va veni cu înghețuri înflorite pe geamurile casei și omăt în afara ei. Undeva se va sfârși cu lumina, dar acum e cald și bine și tu ești lângă mine, iubire.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate