Lume,
De ce plânge amorul?

ÃŽn clipa asta
Văd din interioru-ti frânt
Crescand pomii înalți
Cu crengi vânjoase
Auru-n soba pictează fierbintele
Jar ce mocnește frig despicat
In timp aprig și uitării repetate

Pașii tăi merg legănați
Pe o coardă întinsă
ÃŽmpletind firav
Ropote căzute ne-form

Drumul e drept
Cocoșul cântă
Vremea trece
Tot mai absent.

Lume! nu plânge.
Amor am, cu tristețe.
Leaganând prunci
In port de amar.