sunt de lumină pietrele templului meu
mai vii ca pe lac nuferii albi în floare
cresc turnuri din mâini și alei sub picioare
la geamuri cântă păsări măiastre mereu

și soare și lună și ochi de răcoare
frontonul de veghe din altarul de zeu
la piept cu largă pecete de scarabeu
stăpân peste zile din pură-ntâmplare

se duc când se duc nopți împărțite la doi
semințele au oase de rouă și vis
e paradis pentru melci un lan de trifoi

prag vegetal depășit de noi dinadins
în toate sferele încăpem amândoi
și-n templu de piatră și-n cuvântul aprins