mi-ai pus în față o farfurie mică, ca pentru desert, cu pastile albastre, rotunde
una întreagă și una sfărâmată, pulbere. mi-ai spus: eu iau una tu iei una
și încă mă gândesc ... dacă o iau sau nu
dar curiozitatea este mai puternică și mă împunge ... ia-o, ia-o
așteptările mea au fost altele. păcat…
lumea nu se schimbă
forma și culorile sunt aceleași
doar somnul mă acoperă ca o pătură alba, moale.
și alunec în necunoscut

încerc să mă agăț de cuvinte. e cea mai proastă alegere îmi spui
cuvintele sunt baloane de săpun frumos colorate dar fără viață. oamenii le folosesc
ca să-și ascundă adevăratele culori. și cenușiul e culoare. predominantă.

revenirea la realitate e lentă. e o maree… e fluxul aerului ce-mi ocupă toată existența
teama de abis cere confirmarea experienței. adevărul poate fi dureros
dar trebuie cunoscut. misterele se cer elucidate. etichetate.
nimic din cele ascunse nu vor rămâne nedescoperite
chiar și agresiunea are un nume
cu urme de ură. zaț de cafea pe fundul ceștii
reload.
de undeva din întuneric se aud voci
demonii îşi râd de mine
încă un novice