Eul ei poetic
e blond și are ochi albaștri,
se hrănește cu un plancton de iluzii cultivate
în acvariul de plastic așezat cu grijă
pe mileul de macrame
deasupra televizorului fosilă
păstrat cu pioșenie de bunici,
relicvă de la marea încăierare
de acum treizeci de ani,
despre care nimeni nu poate spune exact ce a fost,
când ea și-a câștigat libertatea incontestabilă
de a face avorturi și video-chat.

Ocazional își oferă fiorii poetici
doar revistelor de colecție
cu premii garantate
în excursii și cosmetice,
unde ea poate zâmbi gloss
din buzele țuguiate profesionist;
la fel ca pasărea phoenix
renaște cu incandescență lirică
după fiecare operație estetică de rejuvenare -
în fiecare lună produce fix
un poem și jumătate.