nu te mai întoarce
totul a fost atunci
când împleteam nopțile lungi
în părul tău
când mă hrăneai cu respirarea ta
și îmi creșteai din trup
ondulând dureros
ca o pasăre

nu te mai întoarce niciodată
fiindcă
eu te-am prelungit pe linia orizontului
și-ți văd și acum pașii
înconjurați de vânt

nu te mai întoarce nici
la altul
fiindcă eu te-am împietrit în iubire
până în viitor și până în trecut
până la ultima suflare de pasăre
rotindu-se în timp
și te-am legat cu frânghii de aer
de singurătatea mea
să nu auzi niciodată căderea mea
în ecouri
pe urmele tale