miei albi miei negri zburdă prin zodii
vin vești de la fluturi din pupe târzii
că ritmuri de bronz sună prin reverii
și-mprăștie luna sâmburi de rodii

pe ruguri reacredința arde scorii
și-și sparg pe asfalt țeasta picurii ploii
dispar în zori fără urmă cocorii
și desenează-n eter noi geometrii

renasc pietre vii din ziduri apuse
iar noi călătorim fără oprire
prin iriși galanți ori mantre hinduse

și iarna pe lac cu gheață subțire
ce-ascundem Ova în șoapte nespuse
despletire-n atomi ori nemurire