fiecăruia îi este dată singurătatea. unora ca haină de ploaie, altora le e casă
iar cei mai mulți nici măcar nu realizează că nu i-au părăsit hotarele cețoase
binecuvântate fie tăcerile ei și lipsa ei de notorietate.

sunt oameni senini care trec pragurile fără să vocifereze
sunt oameni cărora singurătatea le-a dat mantia regală a triumfului
și mai ales sunt oameni care apar și dispar discret din viață

asemeni îngerilor și oamenii își au adepții și observatorii lor fideli
și de cele mai multe ori, ochii rugători sunt departe de cuvinte, de ambiții
ei cer doar puțină atenție și iubire. în rest e doar o mare de singurătate

poartă-mi spaimele Doamne ca să mi se pară trecerea ușoară