umbrele nu iartă Cristofor
nici pe tine
care te legănai în iluzii de dragoste eternă
ca într-un lichid amniotic
speranța ta de viață
creștea de la o zi la alta
dar tu oricum nu aveai să cunoști
niciun mâine
ultimul lucru
pe care aveai să-l simți
era mâna indiferentă și sigură
care avea să te smulgă
bucată cu bucată
din pântecul sfâșietor
de fierbinte
pentru eternitate

umbrele nu iartă, Cristofor
și tu nu ești decât o umbră
a cuiva ce n-a putut să strige
niciodată ajutor -
acum e rândul tău să fii
necruțător