Pe pervaz, florile din glastre, una
Câte una, au murit, ai uitat de
Ele şi cândva, la un moment dat, ai
Observat, că sunt uscate, florile
Tale preferate, abandonate
De iubirea ta, au pierit, dar acum,
Moartea lor te lasă rece, fiindcă
Toate gândurile tale se-ndreaptă
Spre cel, ce se lasă aşteptat, nu mai
Găseşti în tine puterea să te mai
Gândeşti, nici să te ocupi de altceva,
Nici măcar de tine, arunci florile,
Arunci glastrele, te aşezi pe tine
În fereastră şi aştepţi, te obstinezi
În iubirea ta pentru el, te-ofileşti
Şi tu, floare mea de crin...