voci gureșe spun câte-n lună și-n stele
că mă funie de nisip că te pământ
că mă gât de amforă că te jurământ
ori că mă balanță te cerc te zăbrele

că broaștele lui Aristofan că nătâng
că mușcătură de buze că mărgele
pe pleoape pe pomeți că te paralele
că mă catapultă că-n hohote te frâng

de-atâtea bazaconii o iei pe câmpii
îți vine să te bot de lup și murenă
să mă braț să te lemur să te păpădii

și să te divizez într-o cantilenă
te aer Ova prin vulturi te pași zurlii
prin undele difuze fără antenă